Revista Top Quality Management – Nr. 17

Acreditarea școlilor chiar reprezintă garanția asigurării calității educației? O analiză critică a procesului de acreditare a școlilor din România

Autor: Conf. Univ. Dr. Remus CHINĂ

Implementarea procesului de asigurarea calității în mediul educațional românesc a fost o decizie sistemică și o inițiativă importantă pentru anul 2005, momentul t0 al acesteia. Această inițiativă avea la bază mai multe evenimente pan-europene, desfășurate la nivelul miniștrilor educației, dedicate inclusiv, unei mai bune corelări între piața muncii și mediile educaționale, prin implementarea în procesele educaționale a unor mecanisme, proceduri și principii specifice managementului calității. Începând cu 2007, sistemul educațional românesc a trecut la reglementarea procedurilor de acreditare a entităților educaționale din sistem și la aplicarea lor efectivă, educația devenind al doilea domeniu reglementat în România, pe lângă cel al construcțiilor! Procedurile de acreditare, metodologiile de evaluare și autoevaluare ale școlilor și universităților din sistem (denumite generic „entități educaționale”) aveau ca scop convergent realizarea a ceea ce prin pachetul legislativ – normativ elaborat, a fost definit „asigurarea calității educației”.Un demers sistemic de o asemenea anvergură ar fi trebuit să conducă la rezultate pe măsură, astfel încât salturile calitative la nivel de sistem trebuia să fie relevante și solide în raport cu evoluția altor sisteme educaționale, cel puțin din spațiul comunitar, ceea ce nu s-a întâmplat. În lucrarea noastră vom analiza într-un mod critic și proactiv, principalele cauze ale semi-eșecului asigurării calității educației în sistemul educațional românesc și, în același timp să formulăm posibile soluții privind o abordare corect – tehnică a asigurării calității, bazată pe elemente ale managementului calității, deja consacrate de peste 80 de ani.

Reziliența infrastructurilor critice – directive europene, transpunere legislativă și implicații pentru Business Continuity Management

Autor: Drd. Dipl. Ing. Ec. Irina COICIU

Infrastructurile critice constituie scheletul funcţionării societăţilor moderne: energie, transport, comunicaţii, apă, sănătate, finanţe etc. Perturbările la nivelul acestor infrastructuri – fie cauzate de dezastre naturale, atacuri cibernetice, incidente tehnologice sau probleme corelate lanțurilor de aprovizionare (supply chain) – au consecinţe grave asupra securităţii, economiei şi bunăstării publice. În contextul global actual, caracterizat de interdependenţe crescânde, de riscuri emergente (ex: schimbări climatice, pandemii, războaie hibride, dependinţe digitale), statele şi instituţiile europene au recunoscut necesitatea unui cadru juridic coerent care să asigure nu doar protecţie reactivă, ci și rezilienţă proactivă a entităţilor critice.

Uniunea Europeană a răspuns acestui imperativ prin adoptarea unor directive și reglementări noi. Astfel, printre cele mai semnificative se numără următoarele:

• Directiva privind Reziliența entităților critice (CER – Critical Entities Resilience Directive, UE 2022/2557) – stabilește cerințe armonizate pentru identificarea entităților critice, evaluări „all-hazards”, măsuri de reziliență și cooperare/ raportare
• Directiva revizuită privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice (NIS2 – Directive (EU) 2022/2555) – consolidează obligațiile de management al riscului, notificare incidente și responsabilitatea conducerii
• Regulamentul (UE) 2022/2554 privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar (DORA) – vizează reziliența operațională digitală a sectorului financiar, prin cerințe de testare, raportare și management al furnizorilor terți critici
• Regulamentul (UE) 2022/2371 privind amenințările transfrontaliere grave la adresa sănătății – consolidează mecanismele de prevenire și răspuns în domeniul sănătății publice (lecții COVID‑19, înlocuiește Decizia 1082/2013/UE)
• Regulamentul (UE) 2017/1938 privind măsuri de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale, modificat în 2022 prin Reg. (UE) 2022/1032 privind stocarea gazelor – prevede planuri preventive și de urgență, evaluări de risc și mecanisme de solidaritate între statele membre.

Aceste instrumente legislative se înscriu în strategia UE de consolidare a rezilienţei la nivelul întregii Uniuni Europene, luând în calcul nu numai ameninţări fizice dar și digitale, precum și interconectările transfrontaliere și interdependențele dintre sectoare. Este important de menționat că CER și NIS2 sunt directive și necesită transpunere națională, în timp ce DORA, 2022/2371 și 2017/1938 sunt regulamente, fiind direct aplicabile și în România.

Scopul acestui articol este de a analiza cadrul european de reglementare referitor la infrastructurile critice – în special directivele CER şi NIS2 –, de a evidenția obligațiile impuse statelor membre și de a evalua implicaţiile pentru practicile de Business Continuity Management (BCM). Analiza oferă un fundament pentru înţelegerea modului în care România şi organizaţiile din România se pot pregăti pentru conformare, dar și pentru valorificarea oportunităţilor aduse de aceste reglementări.

Dimensionarea funcției de audit intern în firmele private din România: o abordare inspirată din experiența sectorului public

Autori: Ing. Ec. Adelina Elena DOBRE și Auditor intern public superior Iuliana-Monica BEȚIU

Articolul propune o abordare metodologică care adaptează principiile de dimensionare a funcției de audit intern, aplicate în domeniul public, la particularitățile organizațiilor din sectorul privat. Sunt analizate criterii de evaluare a riscurilor, estimarea necesarului de resurse și alocarea eficientă a personalului de audit, ținând cont de dimensiunea organizației, complexitatea proceselor, nivelul de digitalizare și structura organizațională. Lucrarea integrează concepte de guvernanță corporativă și management al riscurilor, evidențiind modul în care funcția de audit intern poate contribui la îmbunătățirea performanței, la asigurarea conformității și la consolidarea sustenabilității organizaționale. Un exemplu aplicativ în contextul unui lanț comercial național demonstrează implementarea practică a metodologiei și relevanța acesteia pentru optimizarea resurselor și creșterea eficienței activităților de audit. Rezultatele evidențiază importanța unei abordări diferențiate, orientate pe risc și adaptate specificului organizațional, oferind un cadru teoretic și practic util atât cercetătorilor, cât și profesioniștilor din domeniul auditului intern și al managementului organizațional.

Leadership-ul viitorului: Trei valute care nu se devalorizează – timpul, onestitatea și adaptabilitatea

Autor: Ema Claudia LEON

Schimbarea nu mai bate la ușă, ea locuiește deja în biroul nostru. Pandemii, crize economice și geopolitice, digitalizare accelerată: toate au transformat regulile jocului într-un ritm amețitor. În acest peisaj, leadership-ul nu mai înseamnă doar decizie rapidă sau autoritate. Liderii care rezistă și inspiră își construiesc succesul pe trei piloni discreți, dar decisivi: gestionarea timpului, onestitate și adaptabilitatea continuă.

Considerații privind organizarea Controlului Financiar Preventiv Propriu în instituțiile publice

Autor: Coordonator Compartiment Audit Intern Tudor PAIDOLA

Controlul Financiar Preventiv Propriu (CFPP) este un instrument esențial al bunei gestiuni a fondurilor publice, având rolul de a verifica legalitatea, regularitatea și încadrarea operațiunilor financiare înainte de angajarea și plata acestora. Materialul de faţă sintetizează cadrul legal aplicabil, condițiile cumulative pentru desemnarea persoanei responsabile cu CFPP, clasificarea entităților la care se aplică CFPP și procedura de desemnare și avizare, în conformitate cu O.U.G. nr. 119/1999, Ordinul MFP nr. 923/2014 și modificările aduse prin OMFP nr. 17/2022.

Mecanismul de Redresare și Reziliență și Principiul DNSH – Managementul resurselor de apă

Autor: Ing. Ec. Lucreția RĂUȚ

În contexul general actual, în care schimbările climatice devin din ce în ce mai presante, companiile trebuie să se dezvolte și, evident că au nevoie de resurse suplimentare pentru atingerea acestui obiectiv strategic. Cele care își doresc să atragă investiții trebuie să aibă în vedere și criterii legate de protecția mediului și sustenabilitate. Regulamentul (UE) 2020/852 (Taxonomia UE) și principiul DNSH (Do No Significant Harm – Nu Provoca Prejudicii Semnificative) impun ca activitățile economice finanțate prin fonduri europene, inclusiv Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), să nu cauzeze prejudicii semnificative celor șase obiective de mediu definite în Articolul 9 din Regulament.
Prin Regulamentul privind TAXONOMIA, se stabilesc criteriile conform cărora se determină dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului în scopul stabilirii gradului de sustenabilitate al unei investiţii, din aceeaşi perspectivă a mediului. Regulament stabileşte o listă de 6 obiective de mediu. Contribuţia substanţială la unul sau mai multe dintre aceste obiective de mediu, precum şi faptul că acestea nu sunt prejudiciate în mod semnificativ (principiul DNSH), reprezintă unul dintre criteriile pentru stabilirea gradului de sustenabilitate de mediu al unei investiţii (detalii în articolul din revista Top Quality Management nr.16, august 2025).