Revista Top Quality Management – Nr. 19

Managementul Calității Totale (MCT) = Total Quality Management (TQM) –partea II

Autor: Dr. Ing. Emil CIOBANU

În această a doua parte a articolului dedicat Managementului Calității Totale (TQM), sunt aprofundate originile și evoluția istorică a conceptului, evidențiind modul în care acesta a fost definit și standardizat prin ISO 8402. Secțiunea oferă un cadru clar pentru înțelegerea dezvoltării TQM ca filosofie managerială, precum și a modului în care principii precum leadershipul orientat spre calitate, implicarea întregului personal și îmbunătățirea continuă au fost integrate în practica organizațională modernă.

Totodată, sunt analizate în detaliu principiile fundamentale ale TQM, cu accent pe orientarea către rezultate sustenabile, pe beneficiile pe care această abordare le aduce angajaților și societății, precum și pe importanța educației, instruirii și participării active a personalului în procesul de transformare organizațională. Partea a doua evidențiază modul în care o cultură a calității contribuie la creșterea eficienței, la consolidarea competitivității și la îmbunătățirea relației dintre organizație și părțile interesate.

Articolul se încheie cu o sinteză structurată, care oferă o imagine de ansamblu coerentă asupra valorii pe care Managementul Calității Totale o aduce organizațiilor ce adoptă această filosofie, subliniind rolul său esențial în performanța și sustenabilitatea mediului de afaceri contemporan.

Indicatorii de performanță ai calității în industria prelucrătoare: perspective analitice asupra măsurării și îmbunătățirii proceselor

Autor: Ing. Ec. Adelina Elena DOBRE

Acest articol explorează o metodologie integrată pentru evaluarea performanței calității în industria prelucrătoare, punând accent pe îmbinarea analizei proceselor interne cu perspectiva reală a clientului. Sunt prezentați principalii indicatori de calitate utilizați în monitorizarea performanței operaționale—de la rata de trecere la prima încercare (FPY), rata defectelor și costul neconformităților, până la reclamații, returnări, calitatea furnizorilor, conformitatea auditului intern și timpul de închidere a acțiunilor corective.

Metodologia descrisă se bazează pe identificarea proceselor critice, alegerea indicatorilor relevanți, colectarea și interpretarea datelor, precum și aplicarea acțiunilor corective în cadrul ciclului PDCA. Prin corelarea datelor statistice cu performanța operațională și cu experiența clientului, organizațiile pot preveni pierderile, optimiza fluxurile de lucru și crește eficiența proceselor.

Articolul abordează, de asemenea, limitele acestei metodologii, subliniind importanța acurateței datelor și a maturității organizaționale pentru utilizarea eficientă a indicatorilor de calitate.

Modele de evaluare a maturității BUSINESS CONTINUITY MANAGEMENT – O analiză comparativă a cadrului internațional și a implicațiilor pentru organizațiile din România

Autor: Drd. Dipl. Ing. Ec. Irina COICIU

Evaluarea maturității Business Continuity Management (BCM) reprezintă un instrument esențial pentru organizațiile care urmăresc să își consolideze reziliența operațională într-un mediu caracterizat prin volatilitate, interdependențe complexe și presiuni de reglementare crescânde. Acest articol analizează principalele modele internaționale de maturitate BCM – de la standardele ISO 22301 și ISO 22316 la modelele dezvoltate de Business Continuity Institute, Gartner, PwC și Deloitte – evidențiind logica lor internă, componentele cheie, avantajele și limitările fiecăruia. Sunt discutate, de asemenea, implicațiile utilizării acestor modele pentru organizațiile vizate de cerințele NIS2, CER și de legislația privind infrastructurile critice, cu accent pe contextul românesc. Analiza oferă un cadru conceptual util pentru organizațiile care doresc să își evalueze și să își dezvolte nivelul de maturitate în domeniul managementului continuității activității și al rezilienței organizaționale.

ESG: Sănătatea ca formă de cultură

Autor: Ema Claudia LEON

Articolul prezintă modul în care ESG a depășit zona tehnică a rapoartelor și a devenit un subiect central în discuțiile despre oameni și cultură organizațională. Sunt evidențiate perspectivele prin care sustenabilitatea reală se construiește din interior spre exterior, pornind de la sănătatea fizică, emoțională și socială a celor care dau viață organizației.

Se analizează, de asemenea, importanța strategică a bunăstării angajaților, subliniind că aceasta nu mai este doar o inițiativă HR, ci un indicator esențial de performanță. Pilonul „S” (social) al ESG se măsoară, se auditează și se cultivă, arătând că oamenii sunt în centrul sustenabilității organizaționale.

Articolul explorează conceptul de sănătate holistică, demonstrând că aceasta nu se rezumă la beneficii medicale sau programe ocazionale de wellness, ci constituie un sistem viu de valori și comportamente care formează oameni întregi, nu doar angajați performanți. Sunt subliniate avantajele acestei abordări într-o economie accelerată, unde stresul cronic și burnout-ul sunt provocări reale: sănătatea devine un capital strategic, reflectat în retenție, loialitate, claritate decizională, creativitate și echilibru.

Factorul uman și arhitectura calității: de la comportamente la performanță

Autor: Auditor intern public superior Iuliana-Monica BEȚIU

Articolul de față își propune să analizeze conceptual și aplicativ rolul factorului uman în contextul sistemelor moderne de management al calității, cu accent pe mecanisme psihologice, dinamici culturale și procese decizionale care influențează performanța organizațională. În ultimul deceniu, organizațiile au trecut prin transformări accelerate generate de digitalizare, schimbări tehnologice, globalizare și presiunea crescândă pentru performanță sustenabilă. Cu toate acestea, în centrul acestor transformări se află un element constant, deși adesea subestimat: factorul uman. Calitatea proceselor, reziliența sistemelor și eficiența organizațională sunt profund influențate de modul în care oamenii gândesc, acționează și relaționează.

Acest articol explorează modul în care factorul uman influențează calitatea, performanța și riscurile operaționale, oferind perspective, modele și instrumente aplicabile în mediul de afaceri contemporan.

Provocările Directorilor de Conformitate în România: evoluții contemporane, realități locale și direcții de profesionalizare

Autor: Ing. Ec. Lucreția RĂUȚ

Articolul analizează evoluția funcției de conformitate în România, evidențiind transformarea acesteia dintr-o activitate percepută inițial drept auxiliară într-o funcție strategică esențială pentru buna guvernanță corporativă. Sunt prezentate factorii care au determinat această maturizare, de la integrarea legislativă europeană până la presiunea exercitată de autoritățile naționale de supraveghere, inclusiv Banca Națională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Articolul explorează, de asemenea, rolul tot mai complex al Directorului de Conformitate într-un mediu economic marcat de reglementări tot mai stricte, digitalizare accelerată, adoptarea tehnologiilor emergente, precum inteligența artificială, și expunere reputațională semnificativă. Se subliniază modul în care această funcție contribuie nu doar la interpretarea legislației, ci și la modelarea culturii organizaționale, gestionarea riscurilor nefinanciare și integrarea responsabilă a tehnologiilor digitale, consolidând astfel poziția sa de actor-cheie în arhitectura de guvernanță a organizațiilor românești.